Obsedaţi să nu lase absolut nimic netaxat şi suprataxat în ţara asta cu sute de biruri, guvernanţii au hotârît să impoziteze şi bacşişul, adică „orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici, precum şi restul dat de vânzător clientului şi nepreluat de acesta în mod voluntar”.
Am important un cuvânt de origine turcă -bacşiş numai bun de ”taxat” . Celebrul „bacşiş“ este cunoscut în limba română sub mai multe formule, inclusiv „ciubuc“ sau „peşcheş“.
Ţin minte că pe vremea când doar bacşişul era la putere, concurenţa sinonimelor fiind nesemnificativă, era un slogan, afişat în locuri publice:”Nu primim bacşiş!” Acum, lozinca ar trebui puţin schimbată, nu mult, doar pe la punctuaţie:„Nu! Primim bacşiş! Impozitul pe bacşiş a venit şi ca un argument suplimentar pentru emiterea de bonuri fiscale şi pe serviciile prestate de preoţi, la botezuri, nunţi sau înmormântări.
Căci, un preot că să-şi păstreze parohia trebuie să contribuie la bunăstarea celor care i-au dat-o. E vorba şi de celelalte activitati economice ale institutiei, de la vânzarea lumânarilor la suprapret pâna la excursiile si pelerinajele organizate de agentiile Bisericii si pe care institutia ar vrea să deţină monopol.
În perioada următoare, enoriaşii ar trebui să primească bonuri pentru banii daţi pe orice activitate prestată de preot, de la diversele taxe anuale până la pomelnic, acatiste sau orice altceva.
Biserica este persoană juridică, dar veniturile acesteia nu sunt impozabile. Există biserici unde enoriaşii nu au voie să aprindă lumânări cumpărate din altă parte, chiar şi de la magazine, unde primesc bon fiscal, dar la biserică, nu. Dacă îi întrebaţi de bon fiscal, preasfinţitele feţe bisericeşti se uităt pe pereţi că ei nu cunosc niciun sfânt cu numele acesta. Conform legii acolo unde nu se dă bon fiscal, acele unităţi se închid. Aşteptăm să vedem case de marcat în biserici sau lacăte pe uşi. Doar unde-i lege nu-i tocmeală.
